Eugene Vovk este un alt membru recent al familiei SUS INIMA. S-a alăturat echipei la scurt timp după începerea războiului din Ucraina. A fugit din calea agresiunilor împreună cu soția și cele doua fetițe și a ajuns în Sibiu. A venit din Odessa, unde era fotograf 3D și antreprenor, deținând un magazin online de fotografie, drone și echipamente sportive. Imediat după ce a ajuns în România, și-a dedicat timpul pentru a ajuta cât mai mulți refugiați ucraineni. Cu SUS INIMA s-a întâlnit pentru prima dată în cadrul unei întâlniri a Consiliului Județean Sibiu pentru ONG-uri și autorități. Întâlnirea a avut ca scop coordonarea eforturilor de ajutorare a refugiaților. A fost invitat în calitate de reprezentant al comunității ucrainene. Câteva zile mai târziu, SUS INIMA i-a propus să se alăture echipei, astfel făcându-se legătura dintre organizație și ucraineni. Activitatea lui Eugene în cadrul organizației SUS INIMA este de a coordona programele de integrare a refugiaților ucraineni. El se ocupă cu identificarea nevoile reale ale comunității ucrainene din Sibiu și apoi coordonează eforturile pentru a suplini aceste nevoi în mod corect și cât mai eficient. Astfel, s-a născut Centrul Ucrainean Sibiu, un loc ce oferă sprijin 24/7 pentru cei peste 3000 de refugiați. De altfel, Eugen a ajuns să coordoneze și sa contribuie la deschiderea primei școli cu predare în limba ucraineană din România. Inițial școala era destinată copiilor din clasele 1-4, dar la scurt timp după s-a reușit extinderea școlii și pentru clasele 5-11. Personalul didactic este compus din profesori ucrainieni care acoperă toate materiile din programa educațională din Ucraina, dar și profesori de limba română, ceea ce le va permite copiilor refugiați să se integreze în sistemul școlar românesc dacă părinții vor alege să rămână în România. “Procesul a fost o provocare. Și acum mă bucur să văd toți acești copii, care pot fi în continuare doar copii. Unii dintre ei au venit cu părinții, le-am văzut privirea din ochi. La această vârstă, viața normală pentru ei, înseamnă să meargă la școală zilnic. Școală adevărată, cu profesori adevărați, folosind o limbă pe care o înțeleg. Și este minunat pentru mine să văd în zilele noastre câți oameni au aceeași viziune și împărtășesc aceste valori.”  Întrebat ce este SUS INIMA pentru el, a răspuns așa: “Pentru mine Sus Inima este ca un frate mai mare. Un prieten, un membru al familiei, care poate sprijini sau împinge atunci când este nevoie.”

Ioana este gazda Casei Sus Inima din București și, deloc surprinzător, este un alt membru al familiei SUS INIMA care găsește fericire și împlinire în a-i servi pe ceilalți, în a se oferi pe sine pentru a aduce bucurie celor din jur. Ioana este economist. A lucrat 20 de ani în învățământ, 14 ani în învățământul universitar, 6 in cel școlar. Bucuria ei în domeniu a fost să ofere. Din cunoștințe, din experiență, din energie. A plecat din sistem în momentul în care obosise, iar oamenii nu mai păreau a fi interesați de ceea ce avea de oferit. A încercat să lucreze în corporație, urmărind în principal o sursă de venit constantă. Dar lucrul asta o făcea să simtă că se vinde, că face un compromis, că e ca un robot. Nu simțea vreo bucurie sau vreo împlinire, ceea ce simțea era că se îmbolnăvește. Era între joburi când a auzit-o pe Carmen la Radio Romania Actualități povestind despre SUS INIMA, despre faptul că intenționează să deschidă o Casă SUS INIMA în București și că sunt în căutare de angajați și de voluntari. Îi convenea chiar și poziția de voluntar, numai să fie ceva util, care să îi dea bucurie. Astfel, a contactat-o pe Carmen și s-a programat pentru un interviu telefonic ce urma să aibă loc a doua zi. “Carmen si Lu nu aveau semnal strălucit, video call-ul a fost scurt, însa audio call-ul a durat, pentru că noi vorbeam ca niște oameni fericiți că s-au găsit pe aceeași lungime de undă.” Acum 2 ani, pe 31 iulie, de ziua Ioanei, se întâmpla primul pas concret, palpabil, pe drumul deschiderii Casei SUS INIMA din București – preluarea locației ce urma să devină cămin oamenilor veniți de la depărtare pentru a urma tratamente oncologice. Pentru Ioana, aceasta a fost cea mai frumoasă aniversare. “Atunci când am auzit-o pe Carmen spunând la radio că urmează să deschidă o casă SUS INIMA în București, am știut fără cel mai mic dubiu că vreau să fiu parte din proiect. Este o onoare pentru mine să lucrez cu pacienții oncologici. Mă înclin cu respect și cu drag, în fața lor, și le sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce mă învață, zi de zi." Ioana povestește că atunci când a pornit pe drumul SUS INIMA, nu avea absolut nici o reprezentare a ceea ce va urma și nici nu ar fi avut vreo importanță pentru că știa cu certitudine că acolo îi este locul. Și într-adevăr, în prezent este fericită pentru că își îndeplinește în fiecare zi misiunea de a aduce un strop de bine, de bucurie, în viața oaspeților casei SUS INIMA. “Nu am cuvinte să vă explic cât este de valoroasă este Casa SUS INIMA în viața oaspeților noștri. Financiar, psihic, emoțional. Într-o manieră puțin extinsă, îndrăznesc să spun că este parte din tratament. Vreme de aproximativ 6-8 săptămâni, noi suntem casa departe de casă pentru acești oameni minunați și încercați. De când mă știu am căutat și ales joburi în care să pot, concret, să aduc oamenilor zâmbetul pe buze și o stare de bine. SUS INIMA este locul în care mi-am găsit sensul, menirea, în care visul meu de a oferi tot ceea ce știu a devenit realitate. Să fiu aici, alături de oaspeții noștri, este pentru mine, sincer, înălțător. Eu am ocazia să ofer iubire și bucurie, iar de la ei primesc înzecit, lecții de viață, de curaj, de putere, de demnitate, de eleganță, de prietenie. Sunt atât de fericita, de împlinită cu ceea ce fac, încât, întrebându-mă oare cum aș putea să fiu și mai aproape de ei, să vin și mai mult în întâmpinarea nevoilor lor, am decis anul acesta să îmi încerc norocul și să dau examen de admitere la Școala de Asistente Medicale, și am reușit. SUS INIMA reprezintă motivația mea de a crește.”

ZILE ȘI NOPȚI:

Interviu cu Carmen Chindriș, președinta Asociației SUS INIMA: ”Crezul e să nu lași fricile să-ți acopere credința și încrederea”

TURNUL SFATULUI

Centru Educațional de Zi pentru refugiați, la Sibiu - dedicat copiilor ucraineni, dar și adulților care vor să învețe româna

ȘTIRILE PROTV:

Centru educațional pentru refugiații ucraineni, în județul Sibiu. Copiii din Ucraina au și o grădiniță

Alin State - “Noi găsim unelte prin care să facem față acestor situații și să le eliberam prin joc și prin iubire.” Alin a devenit membru al familiei Sus Inima ceva mai recent. S-a alăturat echipei la începutul Razboiului din Ucraina, primul său rol fiind preluarea refugiaților de la graniță. Nu e simplu să delimitezi o anume activitate pe care Alin a avut-o până acum în familia SUS INIMA pentru că Alin face de toate. De la preluat refugiați din vamă, până la tuns gazonul. De la făcut aprovizionarea în hala Zacaria, locul de unde își luau mâncarea în jur de 5000 de refugiați, până la reparat mobilă sau montat birouri. Când era nevoie de cineva să facă ceva, îl sunai pe Alin și făcea el. Infrastructură, aprovizionare, transporturi, mâna de ajutor pentru orice. Alin este actor de profesie, a terminat universitatea de teatru la București și a lucrat ca și actor din 2008 până în prezent. A jucat în filme, luând premiul UCIN pentru cel mai bun actor într-un rol secundar în filmul Rocker, a fost angajat al teatrului “Bulandra” din București și a jucat pe majoritatea scenelor din capitală și nu numai. Pentru el teatrul a fost întotdeauna un hobby și motivul pentru care a ales să urmeze această carieră a fost pentru că i-a plăcut să intre în contact cu oamenii și să fie de ajutor. La teatru nu îl interesau neaparat spectacolele, lui îi plăceau mai mult repetițiile. Îi plăcea să fie în culise și astfel a ajuns să facă de toate, nu doar actorie. A fost și asistent, și luminist, a construit și montat decoruri, etc. Nu a stat niciodată degeaba, tot timpul s-a implicat în orice. Când a început să lucreze la SUS INIMA a fost foarte surprins de felul în care Lu și Carmen colaborează. Spune că a învățat enorm de multe din modul în care ele se organizează, fiind impresionat de forța lor de muncă și de câtă voință au. E în continuă mirare de fiecare data când le vede acționând pentru că îl inspiră să învețe lucruri noi și să iasă din zona de confort, să fie versatil, iar mottoul lor - “noi ajutăm pe toată lumea” - este tot ce și-a dorit vreodată să facă, să fie la dispoziția oamenilor. Din punctul lui de vedere, SUS INIMA e un spațiu proprice pentru cel ce vrea să se pună în slujba celorlalți pentru că ai oportunități nenumărate să servești.“Dacă într-adevăr ești dedicat, ai de muncă, nu glumă, pentru că sunt foarte mulți oameni care au nevoie de ajutor. SUS INIMA crește pe zi ce trece, se extinde, și e nevoie de mult sprijin în această creștere, pentru că SUS INIMA se transformă într-o comunitate. Din ce în ce mai mulți oameni încep să participe și e îmbucurător cum ideea de comunitate influențează atât de multe suflete care se strâng împreună cu un singur scop: să ajute.” L-am întrebat pe Alin care este punctul de întâlnire dintre teatru și ONG iar el mi-a răspuns așa: “Empatia. Teatrul, fără calitatea empatiei, e un teatru sărac. În ONG, empatia este ceea ce te face atent la nevoile celorlalți. Exercițiul empatiei din teatru mă face sensibil la nevoie celorlalți și îmi dă forță să merg mai departe. Plus lucrul în echipă, nu poți face nimic dacă nu lucrezi în echipă, la fel e și în teatru. De altfel, și încrederea în partener. E foarte important ca fiecare să își facă rolul pentru ca piesa să meargă mai departe.” În prezent, SUS INIMA pregătește ceva ce va uni încă și mai mult teatrul cu ONG-ul. S-a pornit de la ideea de a crea un spațiu în care copiii refugiați să își poată explora vulnerabilitatea, în care să găsească noi feluri de a-și explora interiorul și unelte prin care să facă față situațiilor neprevăzute. Va fi un program complex în care vor fi implicați pedagogi, terapeuți, artiști, încercând să dezvolte o noua metodă de a face față evenimentelor care devin din ce în ce mai intense și creează angoasa. Alin spune: “E foarte important să învățăm iar să râdem și să zâmbim și să avem o atitudine pozitivă, pentru că au trecut prin multe, sunt încercați. Noi găsim unelte prin care să facem față acestor situații și să le eliberam prin joc și prin iubire.” Alin reușește cu succes să fie acel partener pe care te poți baza indiferent de situație, fie că e o scenă a vreunui teatru, sau e scena mai mare, cea pe care jucam cu toții zi de zi, pentru că așa este el construit, să se ofere cu totul acolo unde e nevoie de ajutor. Prin rolul lui în SUS INIMA va continua fără îndoiala să servească în nenumărate feluri, pentru că asta îl face cel mai fericit, iar noi suntem cu adevărat norocoși să îl avem în viețile noastre.

Maria Filip - “Când suntem în suferință e nevoie să ne reamintim de iubire.” Primul cuvânt care îmi vine în minte atunci când mă gândesc cum să o descriu pe Maria este profesionalism. Maria este psihoterapeut, consilier de dezvoltare personală și formator. Îi place să lucreze cu oamenii, îi place să vorbească, să susțină și să ajute și crede cu tărie că aceasta este menirea ei pe pământ. Pacienții o descriu ca fiind o persoană deschisă, implicată, înțelegătoare, empatică și inteligentă și un mare ajutor de cunoaștere interioară. Lucrează în domeniu din 2018, iar cabinetul l-a deschis acum 1 an. A terminat facultatea de psihologie imediat după liceu. A știut întotdeauna ca va deveni psiholog și că va lucra în psiho-oncologie. A ales această cale pentru că știa că poate, că i se potrivește, că “e ceea ce va putea fi” (un verb extrem de important pentru ea). Imediat după facultate a lucrat în resurse umane, mare parte în domeniul medical. Apoi a devenit mamă și a început să își dorească să știe mai multe despre dezvoltarea ei și a copiilor ei și în general a familiei. Istoricul personal a avut un rol important în decizia de a deveni psihoterapeut specializat în psiho-oncologie, mama ei murind de leucemie, iar ea însăși fiind suspectă în repetate rânduri de un diagnostic oncologic. Așa că, după ce copiii au crescut suficient, a luat calea terapiei. A început modulele de coaching, apoi dezvoltare profesională și formare în psihoterapie. Acum urmeză specializarea în psiho-oncologie. “Nu aveam nimic clar, dar nu o data am simțit durerea unui diagnostic oncologic. Nu o data, am văzut suferința și am simțit frica. La mine a fost o suspiciune, la alții e o certitudine, iar în momentul în care Carmen m-a sunat, am răspuns DA.” Maria spune că unul din motivele pentru care a ales această specializare este că “atunci când auzi cuvântul cancer, dispare speranța. Iar când speranța dispare, energia scade și lupta devine mai grea.” Întrebată care e felul în care lucrează cu pacienții, Maria spune: “ Ca terapeut în această călătorie, susțin, sunt acolo indiferent cât de anevoios e drumul, de greu, plin de obstacole, de cât de multe sunt bucuriile sau suferințele. Pentru că e durere, și când suntem în suferință e nevoie să ne reamintim de iubire.“ Cu toate acestea, nimeni nu trebuie forțat să facă terapie, căci Maria spune că șocul acestui diagnostic e mare, încât câteodată vrei să nu mai vorbești despre asta. “Sunt întrebată adeseori ce fac în cabinet: sunt prezentă. Când corpul este în suferință, e nevoie de acceptare, de susținere psiho-emoțională, astfel încât depresia și anxietatea să nu se activeze la maximum. Sunt parte dintr-o echipă:  SUS INIMA - Beneficiar - Familia acestuia - și mă simt  onorată că îi pot însoți.”

Va invitam in data de 1 noiembrie la evenimentul “Ziua Porților deschise la Scoala Ucrainiană pentru clasele V-XI din Sibiu”, de la orele 10:00 - 14:00, pe strada Strada Mihai Viteazul 31 din Selimbar Sibiu. Programul școlar zilnic va începe din 2 octombrie 2022. Personalul didactic este compus din 15 profesori ucrainieni care vor acoperi toate materiile din programa educationala din Ucraina pentru clasele V-XI si 2 profesori romani, care ii vor invata pe copiii limba romana. In momentul de fata, sunt inscrisi 98 de copii, dar înscrierile sunt inca on-going. Eugene Vovk, coordonatorul de programe de integrare al refugiaților din partea asociatiei SUS INIMA spune: “Procesul a fost o provocare. Și acum mă bucur să văd toți acești copii, care pot fi în continuare doar copii. Unii dintre ei au venit ieri cu părinții, le-am văzut privirea din ochi. La această vârstă, viața normală pentru ei, inseamna să meargă la școală zilnic. Școală adevărată, cu profesori adevărați, folosind o limbă pe care o înțeleg. Și este minunat pentru mine să văd în zilele noastre câți oameni au aceeași viziune și împărtășesc aceste valori.” Datorită faptului ca aceasta inițiativa unica este una costisitoare, am solicitat si implicarea parinților elevilor, care au fost de acord sa contribuie prin achitarea unei taxe modice de 200 lei pentru întregirea bugetului necesar. “Faptul ca reusim sa deschidem si aceasta scoala, pentru copiii ucrainieni din clasele V-XI, este o mare bucurie, si am, personal o recunostinta imensa pentru cei care sprijina acest proiect, atat de important.” adauga Carmen Chindris, președinta asociației SUS INIMA. Școala în această formă va funcționa timp de un an, fiind un proiect de 8 luni (octombrie - iunie). Pe parcursul acestui an copiii vor avea posibilitatea să învețe limba română iar în următorul an vor putea continua școala, fie în sistemul educațional român ca și elev, nu vizitator așa cum era până acum, fie să se întoarcă în Ucraina și să reintre în sistemul educațional de acolo. “Cred foarte clar in faptul ca accesul la educația si cultura sunt punți pe care se poate clădi integrarea societala, mai ales intr-un oras cum e Sibiul nostru, care e tot tanar din 1191. Am dezvoltat deja următoarele initiative care implica cultura activa prin componente de active citizenship dar si multa joaca si bucurie. Veti vedea, va vom tine la curent. Va fi ceva frumos” spune Lu Knobloch, din partea SUS INIMA, asociația promotor al acestei initiative. Scoala Ucrainiană primara din Sibiu este un proiect cofinanțat de SUS INIMA, SOS Satele Copiiilor si SC ifm prover srl, SC ifm efector srl, SC TRADINTCO SRL. Partenerii proiectului sunt ALEG si Diakoniewerk, carora le multumim pentru implicare. Daca doriți sa sprijiniți activitatile noastre, puteti lua legătura cu echipa SUS INIMA: office@susinima.eu, comunicare@susinima.eu, susinimasibiu@gmail.com

Așa cum am mai menționat, Asociația Sus Inima funcționează pentru că există o serie de oameni dedicați trup și suflet misiunii, a căror poveste merită să fie auzită. Azi povestim despre Filofteia Cojocaru, sau cum îi spune lumea, tanti Tina. Tanti Tina e un suflet cu o lumină aparte. Prezența ei este blândă și caldă, lucru care te face să aduci la suprafață cea mai bună variantă a ta, pentru că vrei să îi oglindești blândețea cu care se raportează ea la lume. Este ca o mamă, o mamă a tuturor. E smerită și simți cât de mult îi pasă. Poate puțin prea mult, câteodată, pentru că o costă povestea fiecărei persoane care pășește pragul caselor SUS INIMA. Iar treaba asta nu o poți mima. Ea este inima caselor SUS INIMA din Sibiu. O femeie cu o forță incredibila, pentru că numai o persoana puternică poate fi așa cum este ea. A ajuns în Sibiu în 2017, venind dintr-o comună din județul Vâlcea. A lucrat timp de 10 ani la primărie ca asistent social. În 2007, soțul a fost diagnosticat cu leucemie. Au urmat 5 ani dificili, cu dialize, citostatice, starea lui fiind din ce în ce mai gravă, până în 2012, când a murit. Acea perioadă fost un permanent du-te vino între spital și casă. Tina spune că de multe ori și-a dorit să fie ea în locul lui, însă el spunea că nu ar fi putut să aibă grija de ea, așa cum are ea grijă de el. A mai rămas în Vâlcea încă 5 ani după ce soțul a murit. Tina are 2 copii care locuiesc în Sibiu. O fată și un băiat. Băiatul s-a căsătorit la un an după decesul tatălui și are 2 fetițe, una are 7 ani și cealaltă are 3. Fiica s-a căsătorit și ea recent și are la rândul ei o fetiță de 8 luni, de care Tina este foarte încântată. După nuntă, fiul Tinei și-a deschis propriul business și nu și-a mai permis să o viziteze prea des. Fiind departe de copii și nepoți, Tina a vândut totul și s-a mutat la Sibiu. Primul job pe care l-a avut a fost la o firma care producea poșete. Acel loc de muncă i-a afectat sănătatea datorită toxicității substanțelor cu care tratau poșetele și astfel și-a dat demisia. A pornit în căutarea unui nou job dar nimic nu se concretiza. Și asta pentru că locul ei era la Sus Inima, nu în altă parte. Fiul ei se știa cu Carmen Chindriș de mult. Acesta a participat împreună cu una din fiicele sale la Maratonul Internațional Sibiu în 2018, alergând pentru Sus Inima. Carmen a decis ca în 2019, cu banii strânși la maraton, să închirieze un spațiu și să pornească activitatea asociației. Dar pentru a putea începe, avea nevoie să angajeze un asistent social. Aflând că tanti Tina a lucrat în domeniu, Carmen i-a oferit postul. Tina nu a fost convinsă din prima, a avut nevoie de timp de gândire. Drumul Tinei a fost cu încercări iar viața ei nu a fost tot timpul senină. Cu toate acestea, Tina și-a găsit echilibrul. Acum se simte foarte bine iar copiii îi aduc multă bucurie și îi dau putere să meargă înainte. Pe lângă copii, un alt loc în care Tina găsește putere, motivație și forță să meargă mai departe este colectivul de la Sus Inima. Dar nici aici nu i-a fost ușor de la început. Când a început activitatea casei, unul din primele cazuri a fost a unei fete de 32 de ani. Povestea acestei fete a avut un impact major asupra Tinei. Era mai mare decât fiica ei cu o zi, și avea 2 copii. Fusese operată la plămâni, apoi cancerul a recidivat la cap, urmând alte doua operații pe creier. A continuat să vină la controale la Sibiu, și la ședințele cu psihologul. Tina a ținut legătura cu ea pe whatsapp si pe Facebook, dar fata a murit anul trecut. Tina recunoaște ca a fost afectată și că a avut nevoie de puțin timp să se reechilibreze. Rolul Tinei este de a-i întâmpina pe oameni, pe cei bolnavi, care de obicei sunt persoane care nu-și permit să facă naveta sau să stea la pensiune sau hotel. Ei vin din din Vâlcea, Alba, Hunedoara și localitățile din jurul Sibiului. Faptul că au unde locui îi bucură enorm. Tina povestește că nu le vine să creadă că așa ceva e posibil, că există oameni care se gândesc la ei. O doamnă a zis că “numai Dumnezeu v-a scos în calea mea, că altfel dormeam în gară. Ziua plănuiam sa stau în parc si noaptea să merg să dorm în gară, că nu aveam posibilitatea să fac naveta.” Atunci când ajung, pacienții sunt speriați, neîncrezători, dezorientați. O întreabă pe Tina dacă vor rezista la ședințe de terapie. Unii au și câte 38 de ședințe. Tina e tot timpul alături de ei, îi susține și îi încurajează. Ascultă fiecare poveste și se atașează de toți. Ne-a povestit că pe parcursul șederii în casele Sus Inima, pacienții leagă prietenii, râd și glumesc, se crează o atmosferă de șezătoare. Nu a fost niciodată indiscretă cu întrebări și curiozități legat de viețile lor private, ascultă atât cât povestesc ei. Iar ei ajung să își povestească toată viața. Aceștia își împărtășesc atât poveștile personale cât și parcursul bolii, cum au depistat cancerul și tot ce au experimentat în legătură cu tratamentul până în prezent. Tina este puternică și răbdătoare, îi ascultă, îi îndeamnă să fie pozitivi și optimiști și să își dorească să se facă bine, ca să poată să învingă boala. Un alt caz de care Tina a povestit este al uni băiat, tânăr, a cărui sănătate a fost întotdeauna fragilă. A suferit de o serie de boli și a avut câteva operații pe inima. Acest băiat spunea că de fiecare dată a simțit că se va face bine și că și de această dată simte ca se va însănătoși. Tina are foarte multe povești de zis pentru că oamenii au încredere și se deschid în fața ei. Faptul că și ea a pierdut pe cineva drag din cauza cancerului îi face pe oameni să se simtă înțeleși și își permit să fie vulnerabili. Ei simt că și ea știe ce înseamnă boala și suferința prin care ei trec. Acești oameni sunt ca o familie pentru ea, iar plecarea lor din casă la finalul tratamentului îi lasă un gol în suflet. Tina spune că pentru ea e ca și când ei pleacă de la ea de acasă, căci Sus Inima e ca o a doua casă. Oamenii au nevoie sa fie ascultați, să simtă că fiecare contează într-un fel sau altul. Iar Tina le face acest cadou tuturor celor care trec pragul caselor Sus Inima. Îi acultă pe toți, cu răbdare și compasiune, iar acest lucru contează. Cu siguranță asta vine în ajutorul procesului de vindecare. Pentru că, în esența, ceea ce Tina împărtășeste prin felul ei de a se raporta la oameni, este iubire, și nu exista om pe lume care sa nu-și dorească sa fie iubit.

Va invitam in data de 1 octombrie va avea loc evenimentul “Ziua Porților deschise la Scoala Ucrainiană din Sibiu”, de la orele 10:00 - 14:00, pe strada Smârdan numărul 5 din Sibiu. Programul școlar zilnic va începe de luni, 3 octombrie 2022. Curriculumul este aliniat cu programa educationala din Ucraina. In cadrul scolii vor fi: 4 nvatatori, 1 profesor de limba romana, 1 profesor de limba engleza, 1 profesor de limba ucraineana si 2 profesori de arte si tehnologii. In afara profesorului de limba romana, întreg personalul este format din cadre didactice refugiate din Ucraina. “Este foarte important ca acești copilași sa aibă acces la educație, intr-o prima faza in limba lor materna, acest fapt le va ușura procesul de învatare in general, dar in special, cel al limbii romane. Ne dorim ca pe viitor, majoritatea dintre ei sa poată fi integrați, daca vor alege sa ramana in Sibiu, in sistemul de învatamant local” spune Lu Knobloch, din partea SUS INIMA, asociația promotor al acestei initiative. Spațiul în care se va desfășura activitatea este pus de la dispoziție de către Parohia Evanghelică Sibiu și se află pe strada Smârdan numărul 5, cu caracter gratuit. Datorită faptului ca aceasta inițiativa unica este una costisitoare, am solicitat si implicarea parinților elevilor, care au fost de acord sa contribuie prin achitarea unei taxe modice de 200 lei pentru întregirea bugetului necesar. Școala în această formă va funcționa timp de un an, fiind un proiect de 9 luni (octombrie - iunie). Pe parcursul acestui an copiii vor avea posibilitatea să învețe limba română iar în următorul an vor putea continua școala, fie în sistemul educațional român ca și elev, nu vizitator așa cum era până acum, fie să se întoarcă în Ucraina și să reintre în sistemul educațional de acolo. “Avem o dorința foarte mare de a-i ajuta pe acești copiii, măcar pentru un an, de a deschide un spațiu pentru elevii din clasele V-XI, dar inca nu am reușit sa găsim o finanțare. Cheltuielile sunt destul de mari, fiind vorba despre 234 de copii inscrisi pe liste deja”, continua Carmen Chindris, președinta asociației SUS INIMA. Mai mult de 83% din familiile ucrainiene din Sibiu sunt dispuse să se întoarcă în Ucraina de îndată ce acest lucru va fi posibil. Doar 4% din familii au decis să rămână în Sibiu pe termen lung, iar restul încă nu s-au decis. Avantajele acestei soluții:

• Copii vor primi cunoștințe de calitate în acest an școlar
• Vor învăța limba română, deoarece va fi o limbă obligatorie în Școala Ucrainiană din Sibiu
• Datorită faptului că școala va fi deschisă pe tot parcursul zilei, părinții vor avea posibilitatea de a avea joburi full time
• Acest mediu le va oferi elevilor oportunitatea de a socializa, iar astfel se pot rezolva posibile probleme psihologice semnificative, atât pentru copii cât și pentru părinți
• Părinții vor fi și ei implicați în activitățile școlii și astfel vor interacționa cu comunitatea în mod regulat
• Școala va dezvolta un program și în afara orelor; în weekenduri și după terminarea programului, funcționând ca și un hub educațional (pentru studiul limbii române, activități artistice si diverse sesiuni de formare si instruire)

“In primăvara a fost considerata aceiași soluție a educației online, ca pe vremea pandemiei, dar aceasta forma de educație nu este adecvata mai ales pentru cei mici. Astfel căutam sa concretizam aceasta inițiativa a scolii ucrainiene pentru copiii ucrainieni de aici din Sibiu. Primul pas il facem acum in 1 octombrie prin deschiderea scolii primare, cu puțin noroc vom reuși sa deschidem si pentru elevii din ciclul gimnazial si liceal.” încheie Eugene Vovk, coordonatorul de programe dedicate refugiaților din Ucraina al asociației SUS INIMA. Scoala Ucrainiană primara din Sibiu este un proiect cofinanțat de SWISS SOLIDARITY si Canpack Romania. Daca doriți sa sprijiniți activitatile noastre, puteti lua legătura cu echipa SUS INIMA: office@susinima.eu, comunicare@susinima.eu, susinimasibiu@gmail.com

În urma selecției finanțatorului, SUS INIMA câștigă o finanțare de la CHAÎNE DU BONHEUR LA SUISSE SOLIDAIRE. Prin intermediul finanțării, eforturile de a sprijini refugiații ucraineni din Sibiu poate continua. Din valoarea grantului, 391 de familii de refugiați vor fi sprijinite prin acces la alimente, cazare, informații etc. Punerea la dispoziție a alimentelor de bază o data la trei zile conferă confort mental și sentimentul de siguranță, în special mamelor refugiate cu copii. Astfel, ele pot considera opțiuni legate de oferta economică și educațional-culturală din Sibiu. Refugiații se pot astfel concentra pe opțiunile de viitor, posibilitatea solicitării azilului politic, integrarea în câmpul muncii, în sfera educațională, participarea activă la viața culturală locală, fără a avea grija zilei de mâine. Prin acest proiect, se vor realiza 6256 coșuri de bază, ce vor conține: făină, ulei, mălai, paste, hrișcă, conserve neperisabile (sos de roșii, mazăre, carne, pateu), musli, napolitane, un borcan de gem, o pâine și două sticle de apă de 2 litri. Valoarea lui se ridică la 108 RON. O familie are acces la o medie de 8 asemenea coșuri de bază, lunar.

În spatele organizației SUS INIMA există, evident, o echipă de oameni dedicați, care fac lucrurile să se miște. Acești oameni merită cunoscuți pentru că poveștile lor sunt impresionante, fiecare fiind o sursă de inspirație. Azi vom povesti despre Anca Gavrilă. Primul lucru pe care îl sesizezi atunci când stai de vorba cu Anca este dinamismul. Trebuie să ții pasul cu ea. Tot timpul face ceva și pare că e programată pe “a dărui”. E genul de persoana care rezolvă probleme și găsește soluții, trăsătură de caracter comuna întregii echipei Sus Inima. Poate fi o provocare să o prezinți pentru ca nu știi ce să spui prima dată despre ea. E o femeie multitasking iar povestea ei este captivantă, bogată, pentru că Anca nu a avut timp să se plictisească. Dintre multiplele roluri pe care le joacă în această viață, primul pe care aleg sa îl menționez este cel de Navigator Oncologic. Un Navigator Oncologic este o persoana antrenata să ajute pacienții să parcurgă drumul anevoios care îi așteaptă în urma diagnosticării. Infrastructura are lipsuri mari în această privință și majoritatea pacienților care se trezesc cu acest diagnostic nu știu încotro să o apuce și care ar fi pașii de urmat. Nu există o sursă clară de informare cu privire la desfășurarea coerenta a evenimentelor si tratamentelor. Astfel s-a născut ocupația de Navigator Oncologic. Anca vede evenimentele din viața ei ca pe niște cadouri iar unul din cadouri a fost faptul că a descoperit diagnosticul la timp. Da, Anca este și pacient oncologic, iar asta o ajută să înțeleagă la un nivel mai profund nevoile pacienților. A descoperit cancerul în 2017, după o perioadă în care și-a schimbat stilul alimentar si a slăbit 25 de kg. Astfel, a simțit la palpare că în sânul drept are un nodul. Nu a stat pe gânduri și a mers la ecografie, apoi la mamografie, apoi la oncologie. A durat 30 de zile pana când temerea i-a fost confirmată. A intrat în această poveste cu tonusul ridicat, era într-o perioada în care slăbise sănătos si avea multă poftă de viață. Acest lucru a ajutat-o enorm să aibă o atitudine pozitivă indiferent cât de dificil devenea drumul câteodată. I-a fost recomandată operația, după care tratamentul specific, respectiv chimioterapia și radioterapia. Operația a făcut-o la Cluj și i s-a părut ușoară, pentru că în 3 zile era acasă. A avut noroc să găsească un chirurg bun, dar, după operație, chirurgul nu mai este implicat în proces. Când concediul medical post operator a luat sfârșit, a apărut întrebarea “Si acum eu ce fac?”. A fost un moment dificil pentru că a constatat că nu există nimeni care să o îndrume, că nu are pe cine să întrebe care este următorul pas. A aflat ce are de făcut mai departe de la o prietenă care avea o cunoștință care trecea prin același proces. Au urmat, la doua luni de la operație, 4 doze de chimioterapie. La a treia doza, durerile, slăbiciunea și starea de neputință erau mult peste ce s-ar fi așteptat ea să experimenteze, asta născând în ea o stare de umilință pe care îi este greu sa o descrie. A fost o perioadă extrem de dificilă în care simțea multă frică, în special noaptea, perioadă pe care a reușit să o parcurgă doar cu ajutorul lui Dumnezeu si a familiei. Un alt rol al Ancăi este cel de mamă. Fiul ei avea pe atunci 4 ani iar emoțiile pe care le trăia când se gândea la el erau oscilante. Prezența lui era o sursă de putere, spunându-și că avându-l pe el o să poată să lupte, dar apărea imediat gândul că dacă ea va ceda, copilul va crește fără mamă. O altă încercare a fost și aspectul financiar. Făcând tratamentele la Cluj, au fost multe drumuri de plătit, nopți de cazare, mâncare si multe alte cheltuieli neprevăzute, care uneori erau destul de mari. Acest diagnostic a învățat-o că trebuie să găsească ceva bun în orice i se întâmplă, iar asta le transmite și pacienților cu care lucrează. O motivează faptul că oamenii se deschid în fața ei atunci când află că și ea a trecut prin boală. Când se uită în urmă, cele mai dificile momente au fost cele în care nu știa ce urmează. Anca a constatat că medicii de familie nu au prea multe cunoștințe în legătură cu parcurgerea acestei boli. A reușit să afle unde să apeleze, cine o să-i dea tratamente si concedii medicale mai departe, și în general la ce să se aștepte, întrebând în stânga si în dreapta. Acela a fost momentul în care și-a jurat că va face tot ce îi va sta în putința pentru a informa cât mai mulți oameni cu privire la ce au de făcut când trec prin aceasta boala. O prietenă bună care trecuse și ea prin cancer i-a spus că trebuie să învețe să trăiască cu cancerul, așa cum alții trăiesc cu diabet, tensiune arterială crescută, fără un picior, sau probleme de sănătate. Acest lucru îl comunică și ea cu convingere tuturor persoanelor cu care lucrează în activitatea ei de Navigator al Pacientului oncologic. Pacient oncologic rămâi toată viața, pentru că ceea ce a dus la formarea unei tumori rămâne în tine și după extirparea tumorii, iar șansele de recidiva sunt mai mari. Dar Anca vede în asta un alt cadou. Și anume, faptul că pacienții oncologici merg la controale în mod periodic, astfel încât pot depista o eventuală recidiva în fază incipientă. Vede diagnosticul ca pe un cadou de la Dumnezeu pentru că a observat, atât la ea, cât si la multe alte persoane care beneficiază de serviciile Sus Inima, faptul că diagnosticul a venit în urma unei întâmplări banale, pe care nu o poate explica nicicum altfel decât prin intervenție Divină. Asociația Sus Inima a apărut în viața ei în momentul în care Carmen Chindriș a văzut-o pe stradă, aproape cheală, și i-a propus să urmeze împreună cursul pilot de Navigator al Pacientului oncologic. Gândindu-se la cat de greu îi era când bâjbâia ea însăși prin sistem, a decis sa meargă la curs. La scurt timp a preluat și partea de contabilitate a asociației, pentru că Anca este contabil. La cursul de Navigatori erau foarte multe paciente și foste paciente. Le-au fost prezentate, pe rând, toate tipurile de cancer. Prezentarea a fost făcută de la suspiciune până la tratament și le-a încurajat să își aducă dosarele pentru a-și înțelege mai bine boala. Când și-a dus dosarul, a înțeles în sfârșit ce i s-a întâmplat pe parcursul tratamentului și de ce s-au luat anumite decizii. Din păcate oncologii nu sunt dispuși să explice, nu au timp și nici răbdare. De la cursurile de navigator, dar și din proprie experiență, a învățat cât de important este ceea ce vorbești cu pacienții și aparținătorii, pentru că le poți induce idei greșite prin care ajung să se învinovățească pentru boala pe care o au. Anca a povestit și despre cât de rapid se îmbunătățește starea de spirit a oamenilor în momentul în care constată ca nu sunt singuri și că exista viață după cancer iar Anca este un exemplu care dovedește asta. Oamenii ajung triști, obosiți, deprimați, iar după câteva zile la Sus Inima, înfloresc. Deviza asociației este “Pentru ca nimeni să nu treacă singur prin cancer” iar Ancăi i se pare cel mai bun mesaj posibil. Chiar și în prezent, după atâta timp, după ce are o conversație cu un pacient, în momentul în care termina, sau închide telefonul, își spune “pentru ca nimeni să nu treacă singur prin cancer”. Prin boala ei, Anca a devenit ea însăși un cadou pentru toți oamenii care au nevoie de sprijin si ghidare. Poate că tumoarea ei a fost o binecuvântare deghizată care a transformat-o pe Anca într-un instrument prin care Dumnezeu continua să ofere cadouri celor ce au nevoie. Așadar, teoria ei se confirma, si anume, tot ce primim este un cadou dacă învățăm sa îl privim din unghiul corect.