Maria Filip – “Când suntem în suferință e nevoie să ne reamintim de iubire.”

Primul cuvânt care îmi vine în minte atunci când mă gândesc cum să o descriu pe Maria este profesionalism. Maria este psihoterapeut, consilier de dezvoltare personală și formator. Îi place să lucreze cu oamenii, îi place să vorbească, să susțină și să ajute și crede cu tărie că aceasta este menirea ei pe pământ. Pacienții o descriu ca fiind o persoană deschisă, implicată, înțelegătoare, empatică și inteligentă și un mare ajutor de cunoaștere interioară.

Lucrează în domeniu din 2018, iar cabinetul l-a deschis acum 1 an. A terminat facultatea de psihologie imediat după liceu. A știut întotdeauna ca va deveni psiholog și că va lucra în psiho-oncologie. A ales această cale pentru că știa că poate, că i se potrivește, că “e ceea ce va putea fi” (un verb extrem de important pentru ea).

Imediat după facultate a lucrat în resurse umane, mare parte în domeniul medical. Apoi a devenit mamă și a început să își dorească să știe mai multe despre dezvoltarea ei și a copiilor ei și în general a familiei. Istoricul personal a avut un rol important în decizia de a deveni psihoterapeut specializat în psiho-oncologie, mama ei murind de leucemie, iar ea însăși fiind suspectă în repetate rânduri de un diagnostic oncologic. Așa că, după ce copiii au crescut suficient, a luat calea terapiei. A început modulele de coaching, apoi dezvoltare profesională și formare în psihoterapie. Acum urmeză specializarea în psiho-oncologie.

“Nu aveam nimic clar, dar nu o data am simțit durerea unui diagnostic oncologic. Nu o data, am văzut suferința și am simțit frica. La mine a fost o suspiciune, la alții e o certitudine, iar în momentul în care Carmen m-a sunat, am răspuns DA.”

Maria spune că unul din motivele pentru care a ales această specializare este că “atunci când auzi cuvântul cancer, dispare speranța. Iar când speranța dispare, energia scade și lupta devine mai grea.” Întrebată care e felul în care lucrează cu pacienții, Maria spune: “ Ca terapeut în această călătorie, susțin, sunt acolo indiferent cât de anevoios e drumul, de greu, plin de obstacole, de cât de multe sunt bucuriile sau suferințele. Pentru că e durere, și când suntem în suferință e nevoie să ne reamintim de iubire.“ Cu toate acestea, nimeni nu trebuie forțat să facă terapie, căci Maria spune că șocul acestui diagnostic e mare, încât câteodată vrei să nu mai vorbești despre asta.

“Sunt întrebată adeseori ce fac în cabinet: sunt prezentă. Când corpul este în suferință, e nevoie de acceptare, de susținere psiho-emoțională, astfel încât depresia și anxietatea să nu se activeze la maximum. Sunt parte dintr-o echipă:  SUS INIMA – Beneficiar – Familia acestuia – și mă simt  onorată că îi pot însoți.”