Astăzi vom relua poveștile de duminică și pentru acest început de an cred că a venit timpul să mă și prezint. Eu sunt Alexandra Poiană, coordonator comunicare și marketing, și m-am alăturat familiei Sus Inima în iulie 2022. Carmen și Lu mi-au oferit acest loc de muncă în perioada în care eram în căutarea unui job remote, pentru că urma să mă mut din țară. Înainte de Sus Inima, am lucrat un an în televiziune. Cu toate acestea, pregătirea mea de bază este cea de actriță. Am terminat facultatea de teatru la Iași, în 2011, și de atunci am colaborat cu mai multe teatre din București, în special cu Teatrul Național. Am avut și câteva apariții în filme de lung și scurt metraj, atât românești cât și producții internaționale.

Întotdeauna mi-a plăcut să spun povești, mai ales povești care să conteze, care să inspire. Asta m-a atras la teatru, faptul că poate fi un bun instrument care te ajută să crești și să evoluezi. Prin intermediul actului teatral poți pune spectatorului o oglindă care să îl ajute să se vadă, să se recunoască, să își recunoască emoțiile și poate tiparele comportamentale și prin asta să devină conștient de sine. Pentru că doar atunci când suntem sinceri, conștienți de cine suntem și de acțiunile noastre, putem să lucrăm cu sine și să devenim cea mai bună variantă a noastră. Iar tot acest proces vizează atât spectatorul, cât și actorul. Teatrul, la origini, era sacru, iar visul meu a fost să experimentez sacralitatea actului artistic. 

Dar există multe alte modalități prin care poți spune povești care să conteze, să inspire și să facă diferența. Am experimentat asta din plin, din vară până în prezent, de când spun poveștile Sus Inima. Mi-a fost dat să cunosc o realitate în care o mână de oameni reușesc să schimbe mii de destine. Mii de oameni au primit un nou start în viață. Sus inima s-a născut dintr-o necesitate și este uluitor cum această echipa a reușit să țină pasul cu necesitățile care au crescut uriaș pe parcursul anului trecut. Sunt recunoscătoare pentru colectivul în care lucrez, colaborând zilnic cu oameni care găsesc bucurie în a renunța la sine și la confortul propriu pentru a se pune în slujba celorlalți. 

Pentru unii Sus Inima înseamnă o semnătură pe un formular, sau doi euro donați printr-un sms. Pentru alții, Sus Inima este diferența dintre viață și moarte, dintre a fi pe stradă sau a avea un cămin, dintre a continua studiile sau a rămâne cu câteva clase, dintre survival mode sau bucuria vieții. 

Fie că scriu, pictez, sau joc, experiența procesului este mult mai frumoasă atunci când nu este despre mine ci despre a servi și a pune tot ceea ce creez la picioarele Divinului. Si cred că, în esență, la asta se referă sacralitatea actului artistic.